Definita cuvantului viran
virán (-nă), adj. – Părăginit, nelucrat, necultivat. – Mr. virane. Tc. (per.) viran „deșert” (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2163); se zice numai despre terenurile de clădit din zonele urbane. – Der. viranea, s. f. (paragină, pîrloagă), din tc. virane, sec. XVIII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu viran
CORÁN s. n. Carte sacră a religiei musulmane care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia, precum și diferite precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri. – Din fr. coran, germ. Koran. Vezi definitia »
CORDOVÁN s.n. Piele tăbăcită fin după anumite procedee practicate la Cordoba, în Spania. [< it. cordovano, cf. Cordoba – oraș în Spania]. Vezi definitia »
CISRENÁN, -Ă adj. Aflat dincoace de Rin. [< fr. cisrhénan, lat. cisrhenanus]. Vezi definitia »
GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit. 2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din it. grossolano. Vezi definitia »
OPTICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în lucrări practice de instrumente optice. ♦ Fizician specialist în optică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. opticien]. Vezi definitia »