Definita cuvantului vîrcă
vîrcă (-ci), s. f. – 1. Cucui, umflătură. – 2. Nervură, dungă. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vrŭvĭ „coardă” (Cihac, II, 457), bg. vrăvko „coardă” (Conev 65), fără să se ia în considerație că sensul 2 este secundar și din cauza lipsei primului sens din dicționare, deși este certificat de numeroase dovezi: cf. (țînțarii) i-au scos vîrci preste tot trupul (Dosoftei); vîrci de nouri (Iorga).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîrcă
CONTRALUMÍNĂ s.f. Contre-jour. [< contra + lumină, după it. contraluce]. Vezi definitia »
VIOLÉNȚĂ s.f. 1. Însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate. 2. Nestăpânire de sine. 3. Brutalitate; siluire fizică. 4. (Jur.) Orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale. [Pron. vi-o-, pl. -țe. / cf. fr. violence, it. violenza, lat. violentia]. Vezi definitia »
PALAFÍTĂ s.f. Locuință lacustră susținută pe pari; construcție făcută pe un teren nestabil, întărit cu pari. [< it. palafitta, fr. palafitte]. Vezi definitia »
IÁCĂTĂ interj. v. iacă1. Vezi definitia »
METROANEXÍTĂ s. f. inflamație a uterului, a ovarelor și a trompelor ovariene. (< fr. métroannexite) Vezi definitia »