Definita cuvantului vîrf
vîrf (-furi), s. n. – 1. Partea cea mai înaltă a unui lucru. – 2. Capăt, extremitate. – 3. Pisc, culme. – 4. Ac, partea ascuțită a unui lucru. – 5. Moment crucial, intensitate maximă. – Var. înv. vîrh, vîrv, și der. Megl. vrău. Sl. vrŭchŭ (Miklosich, Lexicon, 78; Cihac, II, 448; Conev 39), cf. bg. vrăh, ceh. vrch. – Der. vîrhovnic, s. m. (șef, conducător), înv., din sl. vrŭhovĭnikŭ; vîrfar, s. n. (țăpoi, furcoi); vîrfare, s. f. (culme, pisc; Olt., panglică la codițe), din bg. vrăhari (Candrea); vîrfelnic, s. m. (personalitate), formație artificială puțin folosită; vîrfui, vb. (a face vîrf; a termina un stog; a scoate vîrf; a umple ochi, în exces); învîrfui, vb. (a umple, a încărca excesiv). Cf. vîrșe, covîrși, obîrșie, sfîrși.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîrf
ANTROPOMÓRF, -Ă I. adj. 1. asemănător (ca formă) cu omul; antropoid (I). 2. referitor la antropomorfism. 3. care reprezintă figura umană; antropomorfic. II. s. n.pl. antropoide. (< fr. anthropomorphe) Vezi definitia »
XENOMÓRF, -Ă, adj. (Despre minerale) Care prezintă xenomorfie. (din fr. xénomorphe) Vezi definitia »
garf, gárfuri, s.n. (reg.) 1. bucată de carne de porc din zona primelor vertebre. 2. costiță; pârjoală. Vezi definitia »
ZIGOMÓRF, -Ă adj. (despre flori) cu un singur plan de simetrie. (< fr. zygomorphe) Vezi definitia »
ISOPOLIMÓRF, -Ă adj. v. izopolimorf. Vezi definitia »