Definita cuvantului vîrf
vîrf (-furi), s. n. – 1. Partea cea mai înaltă a unui lucru. – 2. Capăt, extremitate. – 3. Pisc, culme. – 4. Ac, partea ascuțită a unui lucru. – 5. Moment crucial, intensitate maximă. – Var. înv. vîrh, vîrv, și der. Megl. vrău. Sl. vrŭchŭ (Miklosich, Lexicon, 78; Cihac, II, 448; Conev 39), cf. bg. vrăh, ceh. vrch. – Der. vîrhovnic, s. m. (șef, conducător), înv., din sl. vrŭhovĭnikŭ; vîrfar, s. n. (țăpoi, furcoi); vîrfare, s. f. (culme, pisc; Olt., panglică la codițe), din bg. vrăhari (Candrea); vîrfelnic, s. m. (personalitate), formație artificială puțin folosită; vîrfui, vb. (a face vîrf; a termina un stog; a scoate vîrf; a umple ochi, în exces); învîrfui, vb. (a umple, a încărca excesiv). Cf. vîrșe, covîrși, obîrșie, sfîrși.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîrf
POLIMÓRF, -Ă adj. Care se prezintă sub mai multe forme. [< fr. polymorphe]. Vezi definitia »
HALOMÓRF, -Ă, halomorfi, -e, adj. (Geol.; despre sol) Bogat în sare. – Din fr. halomorphe. Vezi definitia »
AMÓRF, -Ă adj. 1. (Despre corpuri) Care nu cristalizează, nu are formă precisă. 2. (Fig.) Nediferențiat, inform, moale; apatic; neorganizat. [< fr. amorphe, cf. gr. a – fără, morphe – formă]. Vezi definitia »
garf, gárfuri, s.n. (reg.) 1. bucată de carne de porc din zona primelor vertebre. 2. costiță; pârjoală. Vezi definitia »
MONOMÓRF, -Ă adj. (Despre fenomene, stări, boli etc.) Care prezintă o singură formă. [< fr. monomorphe]. Vezi definitia »