hulúbă (hulúbe), s. f. – Prăjină prinsă de crucea căruței. – Var. hlobă, ulubă, h(o)loabă. Rut. och(o)loblja, pol. hołoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben. – Der. hlobăna, vb. refl. (a se legăna). Vezi definitia »

HETEROSFÉRĂ s.f. Strat al atmosferei situat deasupra homosferei, în care predomină gazele ușoare (azotul, hidrogenul, heliul), dispuse neuniform. [Var. eterosferă s.f. / < fr. hétérosphère]. Vezi definitia »

CVADRATÚRĂ s.f. 1. (Mat.) Problema construirii unui pătrat cu o arie dată. ♦ Calculul unei integrale, necesar uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă. ◊ Cvadratura cercului = a) problema (încă nesoluționată) a reducerii unui cerc la un pătrat echivalent; b) (fig.) problemă grea, imposibil de rezolvat. 2. (Astr.) Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe Pământ au față de Soare o diferență de longitudine de 90°. [Var. cuadratură s.f. / cf. fr. quadrature, lat. quadratura]. Vezi definitia »

FÍBULĂ s.f. 1. Agrafă de metal cu care se încheiau în antichitate hainele. 2. Peroneu. [< lat. fibula, cf. fr. fibule]. Vezi definitia »

ROZĂTÚRĂ s. f. v. rosătură. Vezi definitia »