ANTANACLÁZĂ s. f. figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, folosit succesiv în accepții diferite. (< fr. antanaclase) Vezi definitia »

IGNIPUNCTÚRĂ s.f. (Med.) Cauterizare prin aplicarea unor puncte de foc, cu ajutorul unui ac. [< fr. ignipuncture, cf. lat. ignis – foc, punctura – înțepătură]. Vezi definitia »

AUTOCRÍTICĂ s.f. Metodă de educare, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea deschisă a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. [Pron. a-u-. / < fr. autocritique]. Vezi definitia »

SINTÁGMĂ, sintagme, s. f. Unitate semantico-sintactică stabilă, formată dintr-un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; p. ext. locuțiune; expresie. – Din fr. syntagme. Vezi definitia »

SCORȚONÉRĂ s. f. plantă perenă cu frunze mari și flori galbene, cultivată pentru rădăcinle sale cărnoase, în alimentație. (< it. scorzonera) Vezi definitia »