Definita cuvantului voinic
voiníc (-cI), s. m. – 1. (Înv.) Ostaș, soldat. – 2. Tînăr, băiat. – 3. Viteaz. – 4. (Adj.) Tare, robust. – Var. înv. vonic. Sl. vojnikŭ (Tiktin) sau mai bine din bg., sb., slov. vojnik, din cauza accentului, la fel ca și tc. voiniklar „ienicer” (cf. F. Algoratti, Viaggio di Terra Santa, Novara, 1596, p. 259). Din același motiv nu pare probabilă der. din sl. vojinŭ, cu suf. nic (Pușcariu, Dacor., VII, 466); rezultatul trebuia să fie vóinic, ca răzbóinic, stráșnic, tráinic etc. – Der. voinicame, s. f. (înv., armată, trupă); voinici, vb. (a se război; a duce viață de soldat sau de bandit; refl., a face pe grozavul); voinicesc, adj. (înv., războinic; curajos, viteaz, hotărît; robust, viguros); voinicește, adv. (vitejește, cu bărbăție, hotărît); voinicie, s. f. (înv., soldățime; înv., banditism; curaj, îndrăneală); voinicos, adj. (brav, îndrăzneț, întreprinzător; lăudăros; încrezut, fanfaron); voinicică, s. f. (specie de creson, Sisymbrium Loesellii). – Sl. voiničĭskŭ „militar” (Miklosich, Lexicon, 71) trebuie să fie reproducerea rom. voinicesc. Cf. voină.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu voinic
NUCLEÓNIC, -Ă I. adj. referitor la nucleoni. II. s. f. parte a electronicii care studiază utilizarea energiei atomice în știință și industrie. (< fr. nucléonique) Vezi definitia »
ANAGRAMÁTIC, -Ă adj. de anagramă. (< fr. anagrammatique) Vezi definitia »
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Îndreptat împotriva monarhiei, care se opune monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. Vezi definitia »
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. Vezi definitia »
PROBLEMÁTIC, -Ă adj. 1. Despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 2. Care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. [Cf. fr. problématique]. Vezi definitia »