BARNABA sau VARNAVA („fiul mîngîierii ”), unul dintre cei 70 de ucenici ai lui Hristos, discipol și însoțitor al Sf. Pavel în misiunea sa apostolică. Vezi definitia »

caramba! interj. pleacă!, fugi!, dispari! Vezi definitia »

INHIBÁ, inhíb, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere. Vezi definitia »

BALÚBA s. m. Populație bantu (5,8 mil.) din sudul Republicii Democrate Congo. (și luba) [Brockhaus – Die Enzyklopädie, 24 vol., ed. 20. Leipzig, Mannheim F.A. Brockhaus 1996-99] Vezi definitia »

schimbá (-b, -át), vb. – 1. A înlocui ceva, a permuta. – 2. A modifica, a transforma. – 3. A ceda, a lăsa un obiect pentru contravaloarea lui. – 4. A înlocui, a substitui. – 5. A denatura, a altera. – 6. (Refl.) A înlocui, a substitui. – 7. (Refl.) A se primeni. – Megl. schimb(ari). – Var. înschimba. Lat. *excambiāre (Pușcariu 1548; REW 2949), cf. it. scambiare, prov. escambiar, fr. échanger. Fonetismul din rom. se explică printr-o metateză *scîmbia › *scîimba, ca în habeat › aibă, rubeum › roib, etc. Der. schimb, s. n. (mutare; înlocuire; renovare; transformare; modificare; rufe curate), postverbal; schimbăcios, adj. (instabil, inconstant, nestatornic); schimbaș, s. m. (în trecut, milițian în serviciu regulat o săptămînă pe lună); schimbător, adj. (variabil, volubil, versatil); neschimbat, adj. (fără schimbări, fără modificări, inalterat); preschimba, vb. (a schimba, a face schimb, a transforma); schimbiș, adv. (alternativ); schimboaie, s. f. (Mold., regulator la plug); schimbăciune (var. schimbătură), s. f. (înv., schimb). Vezi definitia »