Definita cuvantului zăduf
zădúf (-furi), s. n. – 1. Arșiță, caniculă. – 2. Supărare, necaz, greutate, suferință. – Var. Mold. zăduv. Sl. zaduchŭ (Tiktin; Conev 37), cf. bg. zaduh(a), slov. zaduha. – Der. zăduși, vb. (a sufoca), din sl. zadušiti; zăduhos, adj. (înăbușitor), înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zăduf
CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. S. m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. S. m. Numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec. Vezi definitia »
TUF s. n. rocă poroasă, ușoară, formată prin cimentarea cenușilor vulcanice. (< fr. tuf) Vezi definitia »
TUF s.n. (Geol.) Rocă calcaroasă sau vulcanică, poroasă, mai mult sau mai puțin cimentată. [Pl. -furi. / < fr. tuf, it. tufo]. Vezi definitia »
puf interj. – Imită forăitul. Creație expresivă, cf. buf, uf. – Der. pufăi (var. pufui), vb. (a (s)forăi; a pufni, a fuma pipă); pufai, s.n. (prahiță, Lycoperdon communis); pufăios, adj. (puhav); pufni, vb. (a pufăi; a izbucni în rîs), cf. bufni; pihăi, vb. (a forăi); pifăi, vb. (a fuma); pufnitură, s.f. (forăit, bufnet); pufăit (var. pufuit), s.f. (bufnit, suflu); pufnet, s.n. (bufnit). Vezi definitia »
vacúf (-furi), s. n. – Fundație de binefacere. – Mr. văcufe. Tc. vac(u)f (Tiktin), cf. ngr. βαϰούφιον, bg. vacăf, sb. vakup. Vezi definitia »