Definita cuvantului zăgaz
zăgáz (-zuri), s. n. – Stăvilar, baraj. – Var. zăgastru. Format din sb. gaz „vad”, zagazati „a intra în apă”, ca zagat „dig”, de la gat „dig”; cf. jegajne, s. f. (vîrșă), din sb. zagažnja și Cihac, II, 118. – Der. zăgăzui, vb. (a proteja cu un dig; a opri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zăgaz
BLAUGÁZ s. n. amestec de hidrocarburi gazoase și hidrogen, obținut prin descompunerea fracțiunilor grele de petrol, folosit drept combustibil. (< germ. Blaugaz) Vezi definitia »
matrapáz (-zi), s. m. – Angrosist, negustor care revinde articole alimentare. Tc. matrabaz (Șeineanu, II, 252; Lokotsch 1445), cf. ngr. ματραπάζης. Sec. XVIII, înv. (intermediari suprimați prin decret în 1776, de principele Grigore Ghica). – Der. matrapazlîc, s. n. (comerț ilicit; incorectitudine, ilegalitate), din tc. matrabazlik. Vezi definitia »
GAZ2, gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz. Vezi definitia »
DIABÁZ s.n. (Geol.) Rocă vulcanică, de culoare verzuie sau cenușie, în care mineralele componente sunt de obicei transformate. [Pron. di-a-. / < germ. Diabas, fr. diabase]. Vezi definitia »
măráz (mărázuri), s. n. – 1. (Înv.) Invidie, silă. – 2. (Pl.) Fleacuri, fandoseli, mutre. – Var. maraz. Mr. măraze, megl. măraz. Tc. maraz (Miklosich, Türk. Elem., II, 123; Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 19; Lokotsch 1404), cf. ngr. μαράζί, alb., sb., bg. maraz. Vezi definitia »