POSPÁI s. n. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului și care se depune pe pereți și pe toate obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subțire (mai ales de zăpadă) care acoperă un obiect. ♦ Fig. Superficialitate, spoială (dovedite în efectuarea unei munci). – Din ngr. paspáli, scr. paspalj. Vezi definitia »

clopotel(cai cu ĩ.) Vezi definitia »

jimigái s.m. sg. (reg.) rămășiță care se aruncă; lepădătură. Vezi definitia »

ALÁI, alaiuri, s. n. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. ◊ Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulțime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulțime. ♦ (Înv.) Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. – Din tc. alay. Vezi definitia »

SCOBÁI, scobai, s. m. (Iht.; reg.) Scobar. – Din scr. skobalj. Vezi definitia »