MAGNANÍM, -Ă adj. Mărinimos, cu suflet nobil. [< fr. magnanime, cf. lat. magnanimus < magnus – mare, animus – suflet]. Vezi definitia »

BEHAIM, Martin (1459-1507), cosmograf și navigator german. A introdus în navigație astrolabul; în 1492 a construit primul model al globului terestru geografic. Vezi definitia »

ENDOTÍM, -Ă adj. Intern, privind baza sentimentală a tuturor trăirilor. [< germ. endothym]. Vezi definitia »

HASIDÍM, -Ă adj., s. m. f. (adept) al hasidismului. (< fr. hassidim) Vezi definitia »

MÍNIM, -Ă I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ centru de joasă presiune atmosferică. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus) Vezi definitia »