HIALOPLÁSMĂ, hialoplasme, s. f. (Anat.) Zonă periferică a citoplasmei celulare; ectoplasmă (1). [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyaloplasme. Vezi definitia »

INTELECTRÓNICĂ s. f. disciplină științifică, combinarea inteligenței umane cu posibilitățile oferite de mașinile electronice de calcul. (< engl. intellectronics) Vezi definitia »

FOTOGRÁMĂ s.f. Probă fotografică pozitivă; fotografie (luată din avion) pe baza căreia se pot face măsurători precise asupra obiectului reprodus și care este folosită mai ales în catografie. ♦ (Cinem.) Fiecare element fotografic care intră în alcătuirea unui plan (3 și 4). [< fr. photogramme, cf. gr. phos – lumină, gramma – desen]. Vezi definitia »

ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. – Din argăsi + suf. -eală. Vezi definitia »

AVANPREMIÉRĂ, avanpremiere, s. f. Spectacol dat ca ultimă repetiție în fața unui cerc de specialiști și invitați. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. avant-première. Vezi definitia »