PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință. Vezi definitia »

URETRÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei uretrale. [< fr. urétrite]. Vezi definitia »

cosaștínă, cosaștíne, s.f. (reg.) holdă cosită pentru nutreț la vite; loc cosit de curând; fânaț de deal. Vezi definitia »

AROGÁNȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia]. Vezi definitia »

ENDONEFRÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei bazinetului. (< fr. endonéphrite) Vezi definitia »