Definita cuvantului brăcinar
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” < lat.) + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu brăcinar
cârnățar, cârnățari s. m. om ipocrit. Vezi definitia »
CĂRPINÁR, cărpinari, s. m. (Reg.) Carpen. – Din carpen. Vezi definitia »
TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșár s. m.] – Cf. magh. doboș. Vezi definitia »
NEREGULAMENTÁR, -Ă, neregulamentari, -e, adj. v. AVERTISMENT (2). Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară și prin care se atrage atenția acestuia că va fi sancționat mai aspru la o nouă abatere. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune aplicată de arbitru unui sportiv pentru joc neregulamentar și care, la repetarea abaterii, poate fi urmată de eliminarea din joc a sportivului. [Var.: nereglementar, -ă adj.] – [DEX '98] Vezi definitia »
pisar, pisari s. m. (intl.) polițist din serviciul judiciar. Vezi definitia »