CAZUÍSTIC, -Ă I. adj. bazat pe cazuistică. II. s. f. 1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite. 2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilități logice; (p. ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice). 3. sistem de investigații, analize și practici având la bază cazuri particulare, individuale. 4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate și tratate. (< fr. casuistique) Vezi definitia »

PLÁNIC, -Ă adj. Conform cu un plan dinainte stabilit, referitor la un plan. [După rus. planomernâi]. Vezi definitia »

BIOELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la bioelectricitate. [Cf. it. bioelettrico]. Vezi definitia »

STOCÁSTIC, -Ă, stocastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard. 2. S. f. (Mat.) Aplicare a calcului probabilităților la rezultatele obținute prin statistică. [Var.: stohástic, -ă adj., s. f.] – Din fr. stochastique. Vezi definitia »

MITOLÓGIC, -Ă adj. referitor la mitologie. (< fr. mythologique) Vezi definitia »