OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1) sau care se referă la osci. – Din fr. osque. Vezi definitia »

CĂRTURĂRÉSC, -EÁSCĂ, cărturărești, adj. De cărturar. – Cărturar + suf. -esc. Vezi definitia »

OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. Vezi definitia »

PUSTNICÉSC, -EÁSCĂ, pustnicești, adj. (Înv.) Care aparține pustniciei sau pustnicilor, privitor la pustnicie sau la pustnici. – Pustnic + suf. -esc. Vezi definitia »

SINODICÉSC, -EÁSCĂ, sinodicești, adj. (Înv.) Sinodal. – Sinodic + suf. -esc. Vezi definitia »