CONVENÍ vb. intr. 1. a corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea. 2. a se înțelege, a cădea de acord. ◊ a încheia o convenție. (< fr. convenir, lat. convenire) Vezi definitia »

CARAGIANI, Ioan (1840-1921, n. Damási, Avdela, Grecia), filolog român. Acad. (1866), prof. univ. la Iași. Specialist în limba și literatura elenă. S-a ocupat de folclorul, limba și istoria aromânilor. Vezi definitia »

TRÂFNÍ, trâfnesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre alimente) A se altera; a se terciui. Vezi definitia »

PIRONÍ, pironesc, vb. IV. Tranz. 1. A bate, a prinde, a înțepeni, a fixa cu (sau în) piroane. 2. A împiedica pe cineva sau ceva să se miște; a obliga să stea pe loc; a fixa, a imobiliza. 3. A-și fixa, a-și îndrepta, a-și concentra ochii, privirea, atenția, gândul etc. într-o anumită direcție; a aținti. – Din piron. Vezi definitia »

REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. redéfinir. Vezi definitia »