Definita cuvantului zeamă
zeámă (-émi), s. f. – 1. Suc, must. – 2. SUpă, fiertură. – Var. zamă. Mr. dzamă. Gr. ζέμα, uneori prin intermediul unui lat. *zĕma (Tiktin; Graur, Rom., LVI, 109; Ivănescu, BF, VI, 102; Rohlfs, EWUG, 732; Rosetti, II, 69). – Der. zemîrcă, s. f. (poșircă, apă chioară), var. zămîrcă, zămurcă; zemos (var. zămos), adj. (cu zeamă); zămos, s. m. (Mold., pepene galben). Din rom. provine rut. dzema, dzjama (Candrea, Elemente, 403).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zeamă
ÎNDĂMẤNĂ adv. v. îndemână. Vezi definitia »
CICONIIFÓRMĂ, ciconiiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări mari, cu gâtul lung și picioarele lungi, cu ciocul conic; (și la sg.) pasăre din acest ordin. [Pr.: -ni-i-] – Cf. fr. ciconiidés. Vezi definitia »
LIPÁZĂ s.f. Enzimă care descompune grăsimile. [< fr. lipase, cf. gr. lipos – grăsime]. Vezi definitia »
RÁMPĂ s.f. 1. Teren înclinat, privit în sensul în care urcă. ♦ Porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă urcând. 2. Platformă amenajată în stații pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor de cale ferată. ◊ Rampă de lansare = suport orientabil echipat cu diferite dispozitive de ghidare, de pe care se lansează avioanele catapultate sau unele rachete de luptă. 3. Balustradă la o scară. ♦ Barieră. 4. (Teatru) Partea din față a unei scene, unde sunt instalate luminile. ◊ A vedea lumina rampei = a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului; a chema la rampă = a cere prin aplauze revenirea artiștilor pe scenă. 5. (Anat.) Compartiment din melcul urechii interne. [< fr. rampe]. Vezi definitia »
SPOROGENÉZĂ s.f. Proces de formare și maturare a sporilor. [< fr. sporogenèse, cf. gr. spora – sămânță, genesis – naștere]. Vezi definitia »