Definita cuvantului zeflemea
zeflemeá (-éle), s. f. – Ironie ușoară, luare în rîs, glumă. Tc. zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der. zeflemisi, vb. (a lua în rîs, a ironiza); zeflemisist, s. m. (persoană care ia în rîs); zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași familii îi aparține zefliu, adj. (glumeț, vesel), din tc. zevkli.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zeflemea
plângócea s.m. art. (reg.) 1. persoană căreia îi plâng mereu. 2. om sau copil plângăcios. Vezi definitia »
ALÓCUREA adv. v. alocuri. Vezi definitia »
ENEA- elem. „nouă”. (< fr. ennéa-, cf. gr. ennea) Vezi definitia »
tejgheá (-éle), s. f. – 1. Masă pe care se expune marfa. – 2. Masă de lucru pentru meseriași. – 3. Ladă, cutie. – Var. tijghea, teșghea. Tc. (per.) tezgiah (Șeineanu, II, 357; Ronzevalle 65), cf. alb., bg. tezgiah, sb. tezgia. – Der. tejghetar, s. m. (vînzător la tejghea; casier), din tc. tezgiathar. Vezi definitia »
Trecerea unei fibule prin anumite țesuturi umane. Se întrebuința în antichitatea joasă pentru împiedicarea reproducerii la sclavi Vezi definitia »