Definita cuvantului zeghe
zéghe (-ghi), s. f. – Haină lungă, șubă. – Var. zeche. Origine necunoscută. Apare din sec. XVII. Der. din lat. setŭla, de la seta (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 311), sau din lat. decŭla, de la decus „podoabă” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIII, 459) nu este probabilă, cf. Tiktin. Mag. zeke (Cihac, II, 540) și săs. säcke provin din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zeghe
podovághe s.f. pl. (reg.) sarcini. Vezi definitia »
MOÁCHE s.f. v. moacă. Vezi definitia »
léghe (léghe), s. f. – Măsură de lungime. It. lega (DAR); este un sing. refăcut după pl. leghe. Vezi definitia »
APOSTOLACHE, com. în jud. Prahova; 2.2882 loc. (1991). Expl. de petrol. Muzeu săsesc. Mănăstirea A. (sec. 17). Vezi definitia »
BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky. Vezi definitia »