Definita cuvantului zîrnă
zîrnă (-ne), s. f. – 1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zîrnă
ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură. Vezi definitia »
FLUORÚRĂ s. f. compus al fluorului cu diferite elemente sau radicali organici; sare a acidului fluorhidric. (< fr. fluorure) Vezi definitia »
manivélă (manivéle), s. f. – Un fel de mîner cu care se face mișcarea de rotație. Fr. manivelle, poate parțial prin intermediul tc. manivela, cf. it. manovella, de unde ngr. μανοβέλα. Vezi definitia »
ENDOFLEBÍTĂ s. f. inflamație a tunicii interne a venelor. (< fr. endophlébite) Vezi definitia »
scătulúță, scătulúțe, s.f. (reg.) cutiuță; casetuță. Vezi definitia »