OTOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii. (< fr. otologie) Vezi definitia »

-FIȚÍE elem. „vegetație”, „excrescență”, „proliferare”. (< fr. -phytie, cf. gr. phyton, plantă) Vezi definitia »

ALCALIEMÍE s. f. alcaloză. (< germ. Alkaliämie) Vezi definitia »

RADIUMTERAPÍE s. f. Folosire a radiului în tratamentul unor boli, în special al unor forme de cancer. – Din fr. radiumthérapie. Vezi definitia »

AUTOTOMÍE s. f. Proces de automutilare specific unor animale care constă în însușirea de a-și detașa în caz de primejdie o parte a corpului (coadă, picior etc.), care ulterior se poate regenera. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotomie. Vezi definitia »