PIETÓS, -OÁSĂ adj. (rar) 1. milos, compătimitor; mișcător. 2. demn de milă. 3. (p. ext.) pios, cucernic, evlavios. (< it. pietoso) Vezi definitia »

pielhós, -oásă, adj. (reg.; despre carne) cu multe pielițe. Vezi definitia »

DÉMOS s. n. (În Grecia antică) Denumire dată păturilor de oameni liberi dintr-un oraș, cu drepturi politice depline. – Cuv. gr. Vezi definitia »

MISTERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. (și adv.) tainic, secret. 2. ascuns; care face o taină din orice; enigmatic. (< fr. mystérieux) Vezi definitia »

frumós (frumoásă), adj. – 1. Care place, care trezește admirația. – 2. (S. m.) Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă etc. – 3. (Adv.) În mod plăcut, armonios, estetic. – 4. (Adv.) Bine, potrivit, perfect. – 5. (S. f. pl.) În mitologia populară, ielele. Lat. formōsus (Pușcariu 665; Candrea-Dens., 655; REW 3450; DAR), cf. it., port. formoso (calabr. fumusu), prov. formos, sp. hermoso. În mr. și megl., mușat (‹ *frumușat). Der. frumușel, adj. (drăguț; adv., bine, comod), cf. Pascu, Suf., 27; frumusețe, s. f. (însușirea a ceea ce este frumos), var. frum(u)seță, frîm(u)seață; înfrumușa, vb. (înv., Trans. și Mold., a face să fie frumos); (în)frîm(u)seța, (în)frîmseți, vb. (a face să fie frumos); înfrumusețitor, adj. (care înfrumusețează). Din rom. trebuie să provină v. pol. frymušny, frymu(s)zny „capricios, delicat, mofturos” și, de asemenea, „ciudat, neobișnuit”, pe care Berneker 286 îl consideră de origine necunoscută. Vezi definitia »