CARBÚNCUL s. n. infecție a pielii și a țesutului subcutanat, produsă de un stafilococ, prin necroza țesuturilor afectate; buboi. ◊ (vet.) dalac, cărbune. (< lat. carbunculus) Vezi definitia »

semnul legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cănd a spus că nu va mai nimici Pămantul prin potop! sursa=Biblia; Geneza 9:8÷17 Vezi definitia »

ÚNUL, ÚNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. * Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând. * Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. Vezi definitia »

a i se pune piticul expr. (adol.) 1. a se supăra, a se enerva. 2. a înnebuni. Vezi definitia »

cuvantul conex Vezi definitia »