Definita cuvantului brăcuire
BRĂCUÍRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui.V. brăcui.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu brăcuire
CAROL CEL MARE (CHARLEGMAGNE) [șarləmáñ], rege al francilor (768-814) și împărat al Occidentului (800-814). Cel mai de seamă reprezentant al dinastiei Carolingilor. A purtat războaie cu saxonii, bavarezii, longobarzii, arabii, avarii, slavii ș.a., lărgind considerabil hotarele statutului său, pentru apărarea căruia a înființat mărci de graniță (Altmark, Ostmark, marca spaniolă ș.a.); a reformat administrația, justiția, armata și a sprijinit cultura și biserica. Domnia lui C. a marcat o etapă importantă în cristalizarea relațiilor feudale în Europa apuseană. Vezi definitia »
TEȘÍRE, teșiri, s. f. Acțiunea de a teși și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei fețe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lățimea mică față de lungime. ♦ (Tehn.) Operație de formare a unei porțiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teși. Vezi definitia »
ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [Pr.: -di-e-] – V. adia. Vezi definitia »
DETORSIONÁRE s.f. Acțiunea de a detorsiona; detorsiune. [Pron. -si-o-. / < detorsiona]. Vezi definitia »
RECALCULÁRE, recalculări, s. f. Acțiunea de a recalcula și rezultatul ei. – V. recalcula. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z