REBÉC s. n. vechi instrument muzical, lăută cu două-trei coarde, introdus în Europa de arabi, folosit de menestreli; rebab. (< fr. rebec) Vezi definitia »

PLIOPITÉC s. m. maimuță antropomorfă fosilă, cu caractere apropiate de cele ale gibonului actual. (< lat. pliopithecus) Vezi definitia »

SIVAPITÉC s.m. Specie de maimuță fosilă din era neozoică. [< fr. sivapithèque]. Vezi definitia »

a cădea pe bec expr. 1. a ajunge într-o situație fără ieșire. 2. (intl.) a fi arestat. Vezi definitia »

NEOPITÉC s. m. specie de maimuță fosilă de la începutul erei terțiare. (< fr. néopithéque) Vezi definitia »