porțiáș, porțiáși, s.m. (înv. și reg.) persoană obligată să plătească impozit; iobag; om sărac. Vezi definitia »

MĂNUNCHEÁȘ, mănuncheși, s. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele sau fânul. – Din mănunchi + suf. -aș. Vezi definitia »

BAȘ¹- (Înv.) Element de compunere întrat în limbă prin cuvintele turcești care denumesc funcții sau ranguri ca: baș-aga, baș-caimacam etc. și folosit în românește cu sensul de „cel mai înalt”, „cel mai de frunte”, la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. – Tc. baș. Vezi definitia »

PĂLÍȘ adv. (Reg.) Pieziș. – Păli¹ + suf. -iș. Vezi definitia »

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés. Vezi definitia »