SIMETRÍE s. f. 1. dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. ◊ armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate. 2. (mat.) proprietate a unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. ◊ proprietate a două figuri de a se suprapune exact. (< fr. symétrie, lat., gr. symmetria) Vezi definitia »

CARDIOPATÍE s. f. denumire generică a afecțiunilor cardiace. (< fr. cardiopathie) Vezi definitia »

ANCHILOGLOSÍE s.f. Aderență a limbii la gingii sau la peretele bucal. [Gen. -iei / cf. fr. ankyloglosse < gr. ankylos – încovoiat, glossa – limbă]. Vezi definitia »

OSTEOPLAZÍE s. f. neoformație osoasă atipică. (< fr. ostéoplasie) Vezi definitia »

CANTOTOMÍE s. f. incizie a comisurii externe a pleoapelor. (< fr. canthotomie) Vezi definitia »