tandúr (-re), s. n. – 1. Scaun sau masă cu mangal dedesubt. – 2. Adăpost care servește ca stînă sau ca ocol. – Var. tandîr. Tc. (arab.) tandur (Șeineanu, II, 348), cf. ngr. ταντοῦρι, bg. tandr, sb. tandur. Vezi definitia »

ȘARMEUR s.m. (Franțuzism) Persoană fermecătoare, care seduce printr-o atracție puternică. [Pron. -mör. / < fr. charmeur]. Vezi definitia »

HADROZÁUR s. m. reptilă dinozauriană uriașă, fosilă. (< engl. hadrosaur) Vezi definitia »

CHISELGÚR s. n. v. kiselgur. Vezi definitia »

CIÚCUR s. m. v. ciucure. Vezi definitia »