bageác (bageacuri), s. n. – Lucarnă, fumar. – Var. bagea(că), bageag(ă). Mr. băgé,, megl. báğă. Tc. baca(k) (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 167; Ronzevalle 43; Graur, GS, VI, 330); cf. ngr. μπαδζάϰ, alb. bağë, bg. badza. Pușcariu, Dacor., VIII, 107, pare a considera bagea drept formă primitivă, și bageacă drept rezultat al contaminării cu ogeac. Vezi definitia »

HANORÁC, hanorace, s. n. Haină scurtă confecționată din pânză deasă, de obicei impermeabilă, și prevăzută cu glugă, folosită în anumite competiții sportive sau în excursii. – Din fr. anorak. Vezi definitia »

ABÁC s.n. 1. Dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, așezate pe vergele orizontale și paralele. 2. Tabelă grafică, diagramă reprezentând relații între mai multe mărimi variind continuu, care servește la anumite calcule. V. nomogramă. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. it. abbaco, lat. abacus]. Vezi definitia »

oac interj. (intl.) cuvânt prin care complicii sunt anunțați că s-a comis furtul. Vezi definitia »

crijác (crijáci), s. m. (Înv.) Încrucișat. Pol. Krzyzak, der din sl. križĭ „cruce”. Sec. XVII. Vezi definitia »