VEZÍCĂ s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau secreție; bășică. ♦ ~ biliară = rezervor temporar al bilei în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist; ~ ombilicală = sac vitelin. 2. (biol.) ~ înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. (< lat. vesica) Vezi definitia »

CONSONÁNTĂ s. f. consoană. (< germ. Konsonant) Vezi definitia »

vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne Vezi definitia »

ADMITÁNȚĂ s. f. mărime inversă impedanței unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. admittance) Vezi definitia »

BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță. Vezi definitia »