PÁNTĂ s. f. 1. înclinare, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; declivitate. 2. (mat.) unghi format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal. ♦ ă unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor. (< fr. pente) Vezi definitia »

COPROSTÁZĂ, s. f. (Med.) Coprostazie. – Din fr. coprostase. Vezi definitia »

SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară. Vezi definitia »

LIMBUȘOÁRĂ, limbușoare, s. f. (Pop.). Iberis. – Limbă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

-SCLERÓZĂ² elem. scler(o)-. Vezi definitia »