MEI subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium. Vezi definitia »

cristéi², cristéi, s.m. (reg.) 1. pasăre cu glasul răgușit; cârstei. 2. nume de joc (la priveghi). Vezi definitia »

SLEÍ, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase; la pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (Pop.; despre apă și alte lichide) A îngheța. 2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăța). ♦ Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sŭlijati. Vezi definitia »

VÓLEI s. n. Joc sportiv practicat pe un teren dreptunghiular de două echipe adverse compuse din câte șase jucători, care aruncă o minge specială peste o plasă întinsă sus, în mijlocul terenului. [Var.: vólei-bal s. n.] – Din engl. volley[-ball]. Vezi definitia »

CEHU SILVANIEI, oraș în jud. Sălaj, la poalele Dealurilor Sălajului: 9.559 loc. (1991). Fabrică de mobilă, de conf., de tricotaje, de cărămidă și țiglă; conserve de fructe; produse lactate. Prelucr. maselor plastice. Aici este atestată, în 1319, o cetate. Biserică de lemn (1732). Declarat oraș în 1968. Vezi definitia »