aplaudac, aplaudaci, s. m. lingușitor, persoană care aprobă fără discernământ tot ceea ce vine din partea autorităților Vezi definitia »

SANGIÁC, (1, 2) sangiacuri, s. n., (3) s. m. (Înv.) 1. Steag turcesc, de culoare verde; (în special) steagul cu semiluna în vârf, trimis de Poartă noului domn din Principate. 2. Diviziune teritorială în vechiul imperiu otoman, subîmpărțire a unui pașalâc. 3. Guvernator al unui sangiac (2). [Var.: sângeac s. n.] – Tc. sancak. Vezi definitia »

cozonác (cozonáci), s. m. – Prăjitură din aluat dospit. Ngr. ϰοσωνάϰι, dim. de la ϰοσώνα „păpușă” (Cihac, II, 652; Scriban), datorită formei care se dă uneori acestor prăjituri; cf. bg. kuzunak, kozonak. După DAR, din ngr. ϰουδουνάϰι „clopoțel”. După Capidan, Raporturile, bg. provine din rom. Vezi definitia »

ANTIAFRODIZIÁC, -Ă adj., s. n. (medicament, regim) care calmează excitația genezică. (< fr. antiaphrodisiaque) Vezi definitia »

ipác adv. – La fel, așijderea. Sl. i paky „și încă o dată” (Cihac, II, 149; DAR). Sec. XVI, înv. slavism cultural. Vezi definitia »