tapangeá (-éle), s. f. – 1. Ciomăgeală, bătaie. – 2. (Olt.) Pistol. Tc. tapance (Șeineanu, II, 348). Este probabil cuvînt identic cu rapanghel, s. n. (lovitură, bătaie), format după pl. tapang(h)ele (schimbarea inițialei nu este clară; der. din ngr. παραγγελία „ordin”, propusă de Bogrea, Dacor., III, 735, nu pare posibilă, cf. Gáldi 246). Vezi definitia »

strânsureá, strânsuréle, s.f. (reg.) 1. trifoiaș (cu flori galbene). 2. (în forma: strâmsurea) plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene; sclipeț. Vezi definitia »

Eliminarea excesivă a unor constituentĩ esentĩali ai organismului (apă, electrolitĩ) Vezi definitia »

moartea, cositor macabru inspirat din legendele cu spiriodusi care venea noaptea si futea babele care erau pe duca si le ducea in imparatia infernului pentru a le pune la murat sa le futa pe eternitate(prospaturi-succubus) Vezi definitia »

rînduneá (-éle), s. f. – Pasăre călătoare (Hirundo rustica). – Var. rîndunică, rînduniță, rîndurea, rîndurică. Mr. (a)lîndură, (a)rîndură, lindurușe. Lat. hirundinem, de la forma dim. *hirundinĕlla (Diez, I, 357; Pascu, I, 32; Philippide, II, 659; REW 4146), cf. it. rondinella, fr. hirondelle; pentru pierderea lui hi- în dialectele din S, cf. S. Pieri, Arch. Rom., XII, 157. Ipoteza din lat. *harundŭla (Candrea, Éléments, 43; Pușcariu 1465) nu pare necesară. În uzul actual, este un hibrid morfologic, deși se obișnuiește folosirea sing. rîndunică (care înlocuiește tot mai mult pe rîndunea) alături de pl. rîndunele. Der. rîndunică, s. f. (ultima din cele cinci pînze de catarg; furcuță la cai); rîndunel, adj. (agil, rapid). Vezi definitia »