ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă. – Din ardelean + suf. -că. Vezi definitia »

MUZICÚȚĂ, muzicuțe, s. f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uță. Vezi definitia »

CELULÍTĂ s. f. inflamație a țesutului celular subcutanat. (< fr. cellulite) Vezi definitia »

TRICHÍNĂ, trichine, s. f. Vierme parazit care trăiește în intestinul șobolanilor, porcilor, urșilor etc. sau închistat în mușchii acestor animale, putând trece și la om, prin consumarea cărnii de porc infestate (Trichinella spiralis). – Din fr. trichine. Vezi definitia »

GERMANÍSTICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor și literaturilor germanice. – Din germ. Germanistik. Vezi definitia »