ELEGIÁC, -Ă, elegiaci, -ce, adj. Care are caracterele elegiei; p. ext. melancolic, nostalgic, trist, jalnic. ♦ (Despre poeți) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. [Pr.: -gi-ac] – Din fr. élégiaque, lat. elegiacus. Vezi definitia »

poleác (poléci), s. m. – Polonez. Sl. poljakŭ, cf. sb., cr., slov., rus. poljak. Înv., modern. polon, adj. (polonez) din lat. polonus, sec. XIV, și polonez, s. m. – Der. polcă, s. f. (Mold., jachetă, pieptar), din pol. polka „poloneză”, cf. rut. poljka „haină lungă” (Tiktin); polcuță, s. f. (Mold., vestă); polecesc, adj. (înv., polon); poloșe (var. polușe), s. f. (oaie de rasă polonă). – Cf. leah. Vezi definitia »

CALPÁC, calpace, s. n. (Înv.) Căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe care o purtau domnul și boierii mari (mai târziu și negustorii străini). ♦ Căciulă purtată la unele uniforme militare. – Din tc. kalpak. Vezi definitia »

durác s.n. (reg.) numele unui joc. Vezi definitia »

proțác s.n. (reg.) batistă. Vezi definitia »