SUPERARBÍTRU, superarbitri, s. m. Persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal; supraarbitru. – Super- + arbitru (după fr. surarbitre). Vezi definitia »

PRESIOMÉTRU s. n. manometru. (< fr. préssiomètre) Vezi definitia »

STALAGMOMÉTRU s.n. Instrument folosit în stalagmometrie. [< fr. stalagmomètre]. Vezi definitia »

CÁSTRU s.n. Lagăr întărit al unei unități din armata romană. [< lat. castrum]. Vezi definitia »

DIAFANOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea tulburării apei prin măsurarea transparenței ei. ♦ Instrument de măsură a vizibilității. ♦ Aparat cu care se determină opacitatea (sau transparența) hârtiei. [< fr. diaphanomètre]. Vezi definitia »