fústă (fúste), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte femeiască, jupă. – Mr. fustă, fustană, megl. fuscă. Ngr. φοῦστα, de la φουστάνι ‹ it. fustana, și acesta din lat. med. fustaneum „bumbac”. Forma *fusta nu apare în it., dar cf. calabr. fustu „parte de jos la bluze”. Din ngr. provin și alb. fustë și fustan, bg. fusta și fustan, tc. fistan; iar din ngr. φουστανέλλας, rom. fustanelă „îmbrăcăminte tipică a grecilor”, mr. fustanelă (Gáldi 193). Fustan, s. n. (înv., barhet), s-a folosit în sec. XVIII, din tc. (Șeineanu, III, 54). Vezi definitia »

CIOFLEÁGĂ s. m. v. cioflec. Vezi definitia »

PRÁVIȚĂ s. f. v. pravăț. Vezi definitia »

RÁCILĂ¹, racile, s. f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteșug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Dușmănie veche, ură. – Et. nec. Vezi definitia »

BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală. Vezi definitia »