deságă s. f., g.-d. art. deságii; pl. desági Vezi definitia »

CLÁNȚĂ, clanțe, s. f. 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții, care prin apăsare, face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora; clampă. 2. Fig. (Peior. și fam.) Gură. ◊ Expr. A(-i) da cu clanța = a vorbi mult, întruna (și despre lucruri mărunte). Rău (sau bun) de clanță, se spune despre un om care vorbește mult (și inutil) sau despre un om certăreț. A se lua (cu cineva) la clanță = a se certa (cu cineva). Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clanț. Vezi definitia »

ARIERDÚNĂ s. f. dună situată în partea dinspre uscat a unui complex de dune litorale. (< fr. arrière-dune) Vezi definitia »

mozgă s. f. invar. sg. gură. Vezi definitia »

ANASÁRCĂ s. f. 1. edem generalizat în tot corpul. 2. boală a plantelor datorată excesului de apă din țesuturi. (< fr. anasarque) Vezi definitia »