AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + impunere (după rus. samooblojenie). Vezi definitia »

NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci. Vezi definitia »

DECALAMINÁRE s.f. Acțiunea de a decalamina și rezultatul ei; decalaminaj. [< decalamina]. Vezi definitia »

CEAPRĂZUÍRE, ceaprăzuiri, s. f. Acțiunea de a ceaprăzui și rezultatul ei. – V. ceaprăzui. Vezi definitia »

CURĂȚITOÁRE, curățitori, s.f. – V. curățitor (2) [DEX'98] Vezi definitia »