FLEXÚRĂ s. f. 1. deformare a straturilor solului ca urmare a denivelării a două compartimente. 2. formație anatomică încurbată. (< fr. flexure, lat. flexura) Vezi definitia »

ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ, învălmășeli, s. f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. – Învălmăși + suf. -eală. Vezi definitia »

DERMATÍNĂ s. f. produs înlocuitor al pielii, folosit în industria încălțămintei și în marochinărie. (< fr. dermatine) Vezi definitia »

HIDROGENOLÍZĂ s. f. reacție simultană de hidrogenare și de rupere a unei catene de atomi de carbon. (< fr. hydrogénolyse) Vezi definitia »

CVADRATÚRĂ s.f. 1. Construire exclusiv cu rigla și cu compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. ◊ Cvadratura cercului = problemă (nesoluționabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului; fig. problemă imposibil de rezolvat. 2. Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe pământ au o diferență de longitudine de 90⁰. [Var.: cuadratúră s.f.] – Din fr. quadrature. Vezi definitia »