TIR s.n. 1. Sportul tragerii la țintă cu arcul, arbaleta ori cu o armă de foc sau cu aer comprimat. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul. [< fr. tir]. Vezi definitia »

DEXTROGÍR, -Ă, dextrogiri,-e, adj. (Fiz.; despre substanțe) Care rotește planul de polarizare al luminii spre dreapta. Glucoza este dextrogiră. – Din fr. dextrogyre. Vezi definitia »

volintír (-ri), s. m. – Soldat voluntar. Fr. volontaire prin intermediul germ. Volontair, rus. volontjor (Sanzewitsch 212), cf. bg. volontir. – Der. volintiresc, adj. (voluntar); volintirime, s. f. (trupă de voluntari). Este dubletul lui voluntar, s. m., din același cuvînt fr. Vezi definitia »

AIR (AZBINE [azbín]), podiș muntos în SE Saharei (Niger). Alt. max.: 2.022 m (Mt. Bagzane). Climă aridă. Puțin populat. Vezi definitia »

MELAFÍR s. n. rocă porfirică din feldspat, plagioclaz, olivină etc. (< fr. mélaphyre) Vezi definitia »