TETRAPÓD s. n. 1. piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. (< gr. tetrapodos) Vezi definitia »

ARTROPÓD, artropode, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi simetrice și articulate și cu schelet extern, format din chitină; (și la sg.) animal făcând parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Animal artropod. – Fr. arthropodes (< gr.). Vezi definitia »

iród (irózi), – Fiecare din personajele dramei populare a vicleimului, care reprezintă nașterea lui Cristos și uciderea pruncilor. De la Irod, și acesta din gr. ’Hρώδης, sl. Irodŭ (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 178; Densusianu, GS, VI, 363; DAR). – Der. irodie, s. f. (zînă, zîna-zînelor), probabil de la Irodiada (DAR); irodiță, s. f. (zînă rea, duh rău). Vezi definitia »

nod (nóduri), s. n. – 1. Loc de legătură a două fire, a două fîșii de pînză etc. – 2. Legătura dintre ram și trunchi. – 3. Umflătură, tumoare. – 4. Articulație. – 5. Milă marină. – 6. Intrigă, centru de acțiune. – 7. (Arg.) Portofel. – Mr., megl. nod. Lat. nodus (Pușcariu 1187; Candrea-Dens., 1235; REW 5948), cf. it. nodo, fr. noeud, cat. nou, sp. nudo, port. nó, alb. nue. – Der. noadă, s. f. (coccis), ca neg-neagă, țol-țoală, țep-țeapă etc., cf. mr. noadă „membru viril” (de la un lat. *noda, după Candrea-Dens., 1236 și Pascu, I, 128; din lat. nodus încrucișat cu coadă, după Iordan, Dift., 189; din lat. nates „fese, buci”, încrucișat cu coda, după Tiktin), ideea unei asocieri cu coadă fiind evidentă, cf. cuvîntul următor; Nodea, s. m. (nume propriu pentru demon), cf. și alt nume popular al său Codea); nodei, s. n. (înv., articulație; rotulă), cu suf. -ei, cf. grindei (din lat. nodellus, după Scriban); nodit, s. n. (Olt., rotulă); nodolan, s. n. (Banat, fluierul piciorului), prin încrucișarea cu șodolan; nodos, adj. (cu noduri); noduros (var. nodoros), adj. (nodos), cf. it. nodoroso, nodoso; noduleț, s. m. (mucos, țîngău); noduț, s. m. (ghiocel, Galanthus nivalis); înoda, vb. (a face un nod; a lega; a improviza; a rasoli; refl., a se atașa, a îndrăgi, a lega prietenie; (despre cîini) a se cupla), der. intern sau lat. innodare (Mon. Germ. hist., XXXIV), după Candrea-Dens., 1238 și DAR, din lat. nodare; desnoda, vb. (a dezlega, a desface; a bate pe cineva, a părui). Vezi definitia »

MACROPÓD, -Ă adj. (Despre animale) Care are picioarele, labele sau aripioarele înotătoare lungi; (despre plante) cu pedunculi lungi. // s.n.pl. Specie de pești viu colorați din apele dulci ale Indochinei. [< fr. macropode, cf. gr. makros – mare, pous – picior]. Vezi definitia »