Definita cuvantului contestație
CONTESTÁȚIE, contestații, s. f. Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătorești) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop. ♦ Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită revizuirea sau anularea hotărârii respective. – Din fr. contestation, lat. contestatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contestație
miscatorie, a invarti ceva suspicios. Vezi definitia »
PIRETOTERAPÍE s. f. metodă de tratament prin crearea artificială a unei stări febrile. (< fr. pyrétothérapie) Vezi definitia »
A DESFIGURA ÎN BĂTAIE a aranja mutra cuiva, a boți mutra (cuiva), a pavoaza, a rașcheta, a șifona mutra (cuiva). Vezi definitia »
IZOMERÍE s.f. Însușire a unor substanțe de a avea proprietăți fizice și chimice deosebite, deși au moleculele alcătuite dintr-un număr identic de atomi. ♦ Însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. [Gen. -iei, var. isomerie s.f. / < fr. isomérie]. Vezi definitia »
INDIVIDUÁȚIE s.f. (Psih.) Ceea ce deosebește un individ de altul; individualitate. [< fr. individuation]. Vezi definitia »