tabadură, tabadure s. f. 1. persoană scundă și slabă. 2. (intl.) complice care supraveghează împrejurimile unde acționează un infractor, pentru a preveni surprinderea acestuia asupra faptului. Vezi definitia »

săgetoáică s.f. (reg.) duh rău care ar provoca boala numită săgetătură; săgetătoare, săgetoaie. Vezi definitia »

IATROFÍZICĂ s. f. (Med.) Concepție materialist-mecanicistă care explică toate procesele fiziologice numai prin legi ale fizicii. – Din fr. iatrophysique, engl. iatrophysics. Vezi definitia »

CALICÓZĂ s.f. Pneumoconioză benignă provocată de inhalarea carbonatului de calciu. [< fr. chalicose]. Vezi definitia »

crețitúră, crețitúri, s.f. (reg.) creț de rochie sau de față; încrețitură, zbârcitură. Vezi definitia »