ORATÓRIU¹, oratorii, s. n. 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; p. restr. cantată. 2. (Înv.) Mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis. – Din lat. oratorium. Cf. it. oratorio, fr. oratoire. Vezi definitia »

IRÍDIU s. n. metal rar, asemănător platinei, dur și rezistent la acțiuni chimice. (< fr. iridium) Vezi definitia »

OMÁGIU, omagii, s. n. 1. (În evul mediu) Ceremonie care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său. 2. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a credinței, respectului, admirației sau recunoștinței față de cineva; ofrandă, prinos. ◊ Expr. Omagiile mele = formulă de salut respectuos. – Din it. omaggio. Vezi definitia »

Unchiu’ Milu expr. (iron., înv.) milițian. Vezi definitia »

DERIZÓRIU, -IE adj. (despre prețuri, valori) neînsemnat, lipsit de valoare; nesemnificativ, ridicol. (< fr. dérisoire, lat. derisorius) Vezi definitia »