PSIHANALÍZĂ s.f. 1. Teorie psihologică și tehnică psihoterapică enunțată de Sigmund Freud, bazată pe analiza proceselor psihice inconștiente și pe conflictul dintre diferitele sfere ale psihicului (eul și libidoul). V. freudism. 2. Metodă de tratament al bolilor neuropsihice, bazată pe asociația liberă (bolnavul trebuind să relateze tot ce-i trece prin minte fără nici o reținere), pe analiza viselor și a unor reacții automate, în aparență neînsemnate. [< fr. psychanalyse, cf. gr. psyche – suflet, analysis – analiză]. Vezi definitia »

DINÁMICĂ s.f. 1. Ramură a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. Procesul de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. 3. Ansamblul nuanțelor utilizate în muzică, tot ce se referă la intensitatea (forța) emiterii sunetelor. [< fr. dynamique, cf. gr. dynamis – forță]. Vezi definitia »

PORTBAIONÉTĂ, portbaionete, s. f. Dispozitiv din piele atașat la o centură militară, în care se fixează și se poartă baioneta. [Pr.: -ba-io-] – Din fr. porte-baïonnette. Vezi definitia »

METRÉZĂ, metreze, s. f. (Cin.) Instrument pentru măsurarea lungimii filmelor. [Pr.: metröză] – Din fr. métreuse. Vezi definitia »

TRICLORETILÉNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros de cloroform, toxic în stare de vapori, întrebuințat ca solvent, ca agent frigorific, în diverse sinteze etc. [< fr. trichloréthylène]. Vezi definitia »