Definita cuvantului contextură
CONTEXTÚRĂ, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din fr. contexture.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contextură
ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă. Vezi definitia »
ANTROPONOMÁSTICĂ, antroponomastici, s.f. – V. antroponomastic (2) [DEX'98] Vezi definitia »
SEMIPIRUÉTĂ s. f. jumătate de piruetă. (după fr. demi-pirouette) Vezi definitia »
PUSTULÓZĂ, pustuloze, s. f. (Med.) Afecțiune caracterizată prin leziuni pustuloase. – Din fr. pustulose. Vezi definitia »
OJÍNĂ, ojíne, s. f. (Trans. centr.) Pauză de masă foarte scurtă după-amiaza, la munca câmpului. (din magh. (reg. și lit.) ozsonna < sl.) [etim. Magy. Ért. Sz.] Vezi definitia »